Muchia Coloanelor din Orga Mare

Descriere Dan Colniceanu (2025)

Cu o lungime de peste 180 m, traseul urmează patru lungimi de coardă (grad max. 6+/A0), combinând fețe căzute, hornuri, fisuri și creste aeriene. Deși nu extrem de dificil tehnic, necesită atenție sporită din cauza terenului friabil și asigurărilor rare pe unele pasaje.

LC1 – 55 m, grad 5+

Lungimea începe din dreptul Hornului Negru, urcând inițial pe o față cu prize căzute, care pare accesibilă privită de jos. Ne orientăm apoi spre hornul din dreapta, unde întâlnim primul piton. Continuăm pe horn până ajungem pe o brână evidentă. Aici putem regrupa la asigurări mobile sau putem traversa brâna la 90° față de direcția urcării, până la baza unei coloane proeminente. Regrupare comodă la o zadă. Lungime friabilă și slab asigurată (3 pitoane).

LC2 – 40 m, grad 6/6+ A0

Dintr-o zonă cu grohotiș, urcăm un horn ușor care ne scoate într-o șa, de unde începem cățărarea pe creastă. După scurt timp identificăm două pitoane legate cu o cordelină. Continuăm tehnic pe o fisură cu suficiente asigurări fixe, dar prize mici. După pasul cheie, ne orientăm ușor spre dreapta pe fața țancului și, după 1-2 asigurări mobile, ajungem într-o zonă aeriană unde regrupăm la mobile sau țancuri.

LC3 – 40 m, grad 6+

Pornim din regrupare pe o terasă ierboasă instabilă, unde putem asigura un piton în flancul drept. Traseul nu urmează hornul central evident, ci ne orientăm spre stânga, către un horn mai îngust. La baza acestuia se află un bloc de stâncă ce permite asigurare bună la mobile. Continuăm pe horn sau pe creasta din stânga acestuia până la o brână cu jnepeni. Regrupare la jnepeni.

LC4 – 50 m, grad 6+, A0

Plecare spectaculoasă din regrupare: traversăm expus o creastă asigurați în 2 pitoane, după care capul de coardă devine invizibil. Urmează o porțiune verticală pe un horn larg, încheiată cu o secțiune delicată, cu prize puține. Ieșirea se poate asigura la jnepeni sau se continuă până pe următoarea creastă, care marchează finalul Muchiei Coloanelor. Ieșirea este expusă. Lungime bine asigurată, dar cu roca friabilă.

Descriere monografie Piatra Craiului 1984:

Traseul urmează linia cea mai pronunţată a muchiei Peretelui Orga Mare. Parcursul, realizat de alpinişti cu multă experienţă, se desfǎşoară de-a lungul unor obstacole cu rocă sănătoasă, în parte lipsită de vegetaţie. Pitoanele nu sunt prea numeroase (sunt dispuse numai în punctele absolut necesare), lăsând ca celelalte obstacole să fie depăşite prin căţărare liberă.

Escalada primei l.c. începe la circa 20 m în stânga limitei superioare a Săritorii de sub Găvan, unde peretele formează un intrînd cu obstacole suprapuse ca olanele unui acoperiş. Primele pitoane, dispuse printre aceste obstacole, le întâlnim la diferite distanţe, fixate aproape paralel cu jgheabul umed al Hornului Negru, aflat în dreapta. Dintr-o platformă mai pronunţată, pe care o întâlnim la circa 20 m, identificăm către stânga muchia uşor conturată din perete şi punctată din loc în loc cu mici pâlcuri de jnepeni; la baza acesteia facem regruparea.

Primele pasaje din a doua l.c. le depăşim prin căţărare liberă, dar mai sus, un pasaj lipsit de prize ne obligă să înaintăm cu ajutorul scăriţelor pe care le fixăm în pitoanele existente.

După regrupare reluăm escalada în cea de-a treia l.c. La început depăşim un ţanc mic, după care găsim posibilitatea de a prinde deschiderea unui horn aproape vertical. Pentru depăşirea acestuia folosim la maximum scăriţele, solicitând şi pitoanele, fără de care înaintarea ar fi extrem de dificilă. La limita superioară a hornului, considerat cel mai greu obstacol al traseului, ne regrupăm pe o mică platformă situată în stânga.

Continuând escalada pe a patra l.c., executăm o traversare către dreapta, depăşind muchia unui turn, iar mai sus ne regrupǎm din nou la începutul fisurii finale a traseului.

Folosind pitoanele de pe traseu, în a cincea l.c. escaladăm o faţă cu înclinaţia pronunţată, ajungînd în final pe Muchia Padinei Închise, unde traseul ia sfârşit.