Vâlcel Anonim

Vâlcel care străpunge peretele sudic al Stogului până în şaua dintre cele două clăi principale

Debutul este unul accidentat, cu un prag în două trepte, în care pământul și ierburile își fac loc printre lespezile friabile. Săritoarea poate fi trecută direct de către alpiniștii mai avansați sau poate fi ocolită 15 m prin dreapta, pe un perete înclinat unde arborii pot oferi un suport mai sigur. 

Continuăm 45 - 60 minute pe panta care se apropie, pe alocuri, de 50 grade. Locurile pământoase alternează cu grohotiș format din bolovani de mari dimensiuni. 

Spre final vâlcelul are o mică bifurcație: urcând rampa din stânga avem un punct de vedere excelent asupra Vâlcelului Mare al Stogului care despică cele două culmi principale; pe dreapta este calea noastră spre șaua dintre clăi, până acolo având de depășit încă o rampă de circa 20 - 25 m, care poate fi abordată mai ușor căutând atent prispele înierbate. 

În șaua dintre vârfuri vom găsi o colibă de pustnici (cu sobă și pat, la nevoie poate fi loc de refugiu), iar spre nord putem în continuare să accesăm vârful principal, urcând ~ 100 - 120 m diferență de nivel.

Din şaua care desparte geografic Stogşoarele de Stogul se urmăreşte spre nord drumul forestier. Îl putem părăsi spre stânga în momentul în care începe să ocolească către estul masivului. Până la intrarea propriu-zisă în vâlcel se merge circa 20 min prin pădurea de foioase, către abrupt. În momentul în care se observă peretele sudic impozant, se ţine direcţia nord-vest care ne va conduce la intrarea în vâlcel. 

Din șaua dintre cele două clăi se poate coborî prin pădure, spre est, cu atenție însă, urmărind îndeaproape firul unui vâlcel cu iarbă și grohotiș. Dacă în prima parte este mai ușoară coborârea prin pădure, în zona inferioară a vâlcelului este preferat firul acestuia, pentru a se evita o un zid de câteva zeci de metri. 

De la capătul vâlcelului se ține încă 5 minute direcția est, urmând a intra într-un traseu marcat cu cruce albastră care ocolește prin dosul Stogului.