Creasta Frumoasă

Creasta Frumoasă începe să se contureze către nord-vest din Muchia Ţimbalului Mare, din apropierea punctului “La Amvon". La început, ea închide pe la obârşie firul Hornului Adânc şi apoi lasă către dreapta un pinten viguros, denumit Creasta Prieteniei. Dincolo de acesta, delimitează zona de obârşie a Vâlcelului Secundar din Călineţ, după care pierde treptat din înălţime şi la 1890 m alt. se întrerupe, formând o mică strungă, denumită Strunga Crestei Frumoase.

În aval de strungă, creasta continuă dar, prin stabilirea unui traseu alpin, poartă numele de Creasta Şoimilor.

LC1 - începe imediat după scurta descățărare din strâmtura aflată pe brâul de acces și conduce printr-un horn larg cu lespezi verticale, pe care le depășim fără mare greutate. În horn sunt două pitoane, dar pentru a evita frecarea corzilor, cel din stânga (în sensul de urcare) poate fi ignorat. În strungă se poate regrupa intermediar pentru a evita frecarea corzii, dar lungimea rezultată este foarte scurtă. După asigurarea corzii pentru secunzi în Strunga Crestei Frumoase, obligatoriu cu o buclă lungă, traseul continuă pe creastă, în mici trepte, ușor friabile, dar lipsite de dificultate. Se regrupează într-un mică adâncitură, unde iese una dintre marile fisuri care brăzdează Peretele Superior, la un piton cu inel și un țanc. 40m, grad IV la horn.

LC2 - continuă pe creastă, având o grijă deosebită la blocurile instabile, înaintând până la baza unei fisuri evidente. Aici este pasul traseului, bine asigurat, după care ne orientăm spre stânga, într-o scurtă traversare spre un pâlc de jnepeni. O a doua fisură, mai scurtă, dar fără protecții fixe, ne conduce la aceștia, după care regrupăm la țancuri în spatele lor, până la următoarea porțiune verticală. În stânga admirăm linia zveltă a Crestei Prieteniei, iar în dreapta pe aceea a Crestei Coarnele Caprei. 35m, grad V.

LC3 - depășește încă o scurtă porțiune a crestei, fără dificultăți mari, și, după traversarea unei porțiuni de creastă îngustă, cu ienuperi, ne orientăm spre stânga, intrând în vâlcelul care se conturează. Vâlcelul este lipsit de dificultăți tehnice, însă porțiunea sa superioară este deosebit de friabilă. Se poate regrupa intermediar, la țancuri sau jnepeni, sau se merge concomitent, cu grijă deosebită în zona superioară, până la țancurile care închid vâlcelul, unde se regrupează la țancuri sau protecții mobile. 70m, grad III.

LC4 - se orientează spre stânga, urmând hornul vizibil din regrupare. Suntem, de fapt, la obârşia Vâlcelului Secundar al Hornului Adânc. La baza hornului sunt două pitoane, iar hornul poate fi depășit fără mari dificultăți, prin ramonaj, șpraițuri sau prin exterior, având mare grijă la blocurile instabile. Se regrupează imediat în stânga ieșirii hornului, la țancuri sau protecții mobile. 30m, grad IV.

Suntem foarte aproape de Brâul de Sus. Traseul continuă elementar pe lângă marea de jnepeni, atingând la scurt timp hățașul brâului.

Observație: traseul permite, prin natura sa, regruparea în alte puncte decât cele indicate, utilizând țancurile din zonă sau protecțiile mobile.

Din punctul de confluență a Vâlcelului Secundar al Călinețului cu Padina lui Călineț (1720 m alt.) ne abatem la stânga, urcând o săritoare dispusă în trepte. Deasupra acesteia și după circa 80 m de mers prin grohotișul văii întâlnim a doua săritoare ce blochează Vâlcelul Secundar. Obstacolul menționat îl depășim prin ramonaj de-a lungul unei fisuri deschise, situata în stânga noastră (a nu se confunda cu un jgheab aflat foarte aproape).

Deasupra obstacolului părăsim firul vâlcelului și urcăm către stânga pe brâul ce încinge Peretele Superior, trecând prin punctul de intrare a mai multor trasee alpine. La limita de sus, brâul se lățește mult, răsfirându-se printre colții de piatră. Înaintând pe marginea de sus a brâului, trecem printr-o strungă îngustă, realizată de un colț de piatră apropiat mult de Peretele Superior, dincolo de care coborâm și apoi urcăm până într-un mic intrând, de unde începem escalada propriu zisă a Crestei Frumoase din Padina lui Călineț.

Se coboară în Vâlcelul cu Smirdar, aproape de intrarea în Vâlcelul cu Fereastră și apoi pe acest din urmă vâlcel, până dăm în Brâul Ciorânga mare (marcaj TR). De acolo ne orientăm spre stânga (sud) și în 10 minute suntem la Refugiul Speranțelor.

Retragerea pe Vâlcelul cu Fereastră se poate face în rapeluri, variantă mai rapidă și mai sigură în anumite condiții de la fața locului (ploaie, zăpadă puțină etc.):

Se coboară prin fereastră câțiva metri și apoi spre dreapta la un copac cu cordeline și za rapidă (maillon). Rapel 30 m.

Se coboară pe picioare spre dreapta pe grohotiș și trepte de iarbă la un pâlc de copaci unde este o altă stație cu cordeline și za rapidă. 30 m

Se coboară pe picioare spre stânga unde pe perete este o ancoră mecanică cu inel de rapel, regrupare comodă. 3 m mai jos o stație veche de rapel, cu 2 pitoane cu cordelină. Rapel 30m în diagonală ajungând fix într-o regrupare cu 2 pitoane cu cordeline și za rapidă.

Rapel vreo 15-20 m, apoi se coboară spre dreapta, apoi traversăm stânga la copaci (aproximativ 25 m), la un trunchi solid cu cordeline cu za rapidă. Se rapelează vreo 15-20 m. Imediat sub noi este poteca marcată TR.

roclimbing.ro - http://www.roclimbing.ro/creasta_soimilor-creasta_frumoasa/

Topo - Drumuri spre culmi - Walter Kargel, Editura Sport Turism, București, 1988

Descriere & topo - https://www.backtonature.ro/creasta-frumoasa-calinet-catarare-piatra-craiului/

Ion Coman, Am îndrăgit munții, 1963.

Nomenclatorul traseelor

- https://www.carpati.org/articol/creasta_frumoas%C4%83/1310/

Sursă foto și adnotări - Rupi