Creasta Prieteniei

În a doua l.c. depăşim, asiguraţi în pitoane şi folosind scăriţele, o serie de obstacole proeminenţe, înşirate pe linia crestei, care devine foarte îngustă. Regruparea o facem după circa 30 m, sub un perete surplombat, pe o platformă înclinată uşor spre afară.

Fără să piardă din duritate, parcursul celei de-a treia l.c. prezintă între altele un obstacol surplombat pe care-l evităm printr-o traversare la stânga şi apoi la dreapta. Regruparea o executăm deasupra proeminenţei, mai sus de profilul caracteristic al blocului de stâncǎ, situat pe creastă, vizibil încă din Padina lui Călineţ.

Din punctul de regrupare vedem în faţa noastră, pe o bună distanţă, linia ascuţită a crestei, prezentînd o serie de trepte şi ţancuri spectaculoase. Cea de-a patra l.c., mai puţin dură, o desfăşurăm escaladând iniţial faţa unui perete, după care, căţărându-ne liber, depăşim fără dificultate câteva ţancuri de mică înălţime. În final, înainte de regrupare, întâlnim un perete de circa 6 m, pe care-l depăşim, folosind pentru asigurare cele două pitoane dispuse pe traseu.

Continuând escalada, în a cincea l.c. ne bucurăm de frumuseţea pasajelor de căţărare întâlnite, ţinînd seamă de golul de sub noi şi de problemele de echilibru puse de îngustimea crestei. Fotografiem şi admirăm un pasaj acoperit cu licheni de culoare ruginie, care contrastează cu seninările albe ale traseului.

În a şasea l.c. urmǎm creasta presărată de o variată gamă de obstacole (turnuri mici, feţe cu prize fine etc.), a căror depăşire ne obligă la felurite metode de escaladă.

După regrupare reluăm escalada în a şaptea l.c., pe al cărei parcurs întâlnim două ţancuri înalte. Pe primul îl ocolim, iar pe cel de-al doilea îl escaladăm frontal. Regruparea are loc după 40 m, pe o platformǎ largă.

Lungimile a opta şi a noua de coardă le desfăşurăm urcând mai mult liber pe peretele final ce se leagă cu Creasta Frumoasă.