Taofizica

LC 1 (60m, 5plus): Traseul pornește direct pe creasta din stânga, în timp ce Utopia (pe care va continua după prima regrupare) urmază linia crestei aflate cam la 15-20 m mai la dreapta. Creasta noastră începe cu o mică surplombă, dar pe care o ocolim ceva mai spre dreapta. Avem și o priză ca o lamă uriașă de topor, ieșită din perete, care aparent nu inspiră încredere, dar care ține. Continuăm apoi pe linia crestei, pe care întâlnim și câteva praguri (înzăpezite). De pe un astfel de prag, lăsăm creasta matematică și puțin în stânga acesteia, prindem o despicătură mare, oblică ușor stânga (posibil plină de zăpadă), pe care înaintăm până pe alt prag. Înainte de a ieși în creastă de pe acest prag, avem un mic diedru ușor înclinat (posibil cu ceva zăpadă). Iar din creastă, ajungem la final, fără probleme majore, la teiul unde regrupează toate traseele din zonă.

LC 2 (60m, 3plus): Continuăm matematic pe creastă, la început având și porțiuni orizontale de creastă (chiar și arbori). La ultima porțiune de creastă orizontală, de lângă un stejar, pleacă descendent spre stânga, traseul pereche, UPV (care până aici, a mers comun cu Utopia – bucata de pe creastă). Noi însă, nu deviem spre stânga, ci continuăm în sus, pe creastă, ușor orientat spre stânga, dar atacând de pe partea dreaptă săritorile înșirate pe creastă (acolo găsim mereu prize comode). Urmează o porțiune de praguri suprapuse și înierbate (încărcate de perne de zăpadă). În acest punct este necesară un pic de orientare: în dreapta (sau, chiar și în sus), niște praguri cu vegetație bogată (respectiv zăpadă multă), ne pot scoate prematur din traseu; dacă însă traversăm creasta, spre stânga, și apoi pe lângă peretele de dincolo de creastă (aici sunt necesare bucle cât mai lungi), facem deci un traverseu de 8-10 m spre stânga, pe prize frumoase, apoi pe praguri încarcate (de zăpadă), și, ajungem la baza unui diedru scurt și frumos, înclinat ușor spre dreapta. În acest punct, din spate (stânga-jos), se văd pitoanele din traseul UPV, care iese de pe un țanc și se înțeapă aici în traseul nostru (ieșirea pe diedru fiind comună). Depășim pasajul diedrului, destul de expus (și plin de zăpadă), și ajungem pe un prag comod, unde se află regruparea finală, și de unde, se vede panorama Defileului Crișului (înghețat bocnă).