Ursul păcălit de vulpe

LC 1 (35m, 5-): Traseul pornește 10 metri mai la stânga (și 3-4 metri mai jos) față de creasta Utopia (de La Ruine). Pleacăm pe un culoar cu prize de opoziție, ce se transformă treptat  în diedru deschis (păstrând în drepta creasta). Spre final, diedrul se deschide complet, devenind o față expusă, dar cu stâncă curată. Apoi, săltăm pe niște praguri și ajugem sub un tei de pe creastă, unde regrupăm. În acest loc, vine din dreapta traseul Utopia (regrupând în același loc), iar din stânga,  se adună (pentru regrupare), cele 4-5 trasee (zona ”Taofizica”) de escaladă (folosite pentru exersarea asigurărilor la nuci / combinat).

LC 2 (50m, 2plus): Continuăm comun cu traseul Utopia, pe creastă, aproximativ 20 de metri (creasta având și porțiuni verticale și cu vegetație). Suntem într-o zonă în care, pe brânele înierbate din dreapta, se poate recurge chiar la o ieșire forțată din traseu. În dreptul ultimei porțiuni de creastă orizontală, lângă un stejar, e punctul de bifurcație: Utopia continuă ascendent (puțin spre stânga), pe creastă, iar noi, vom devia, descendent spre stânga, pe lângă un perete. Coborârea se face pe praguri expuse (uneori cu vegetație). La terminarea peretelui, urcăm (ascendent spre stânga) pe niște praguri căzute, până sub un țanc marcat cu o creastă clară, și unde, regrupăm între arbuști. Din acest punct, vedem în stânga un culoar, numit Vâlcelul de Coborâre: este singurul loc de coborâre din traseele din Pereții Mari, fără a ocoli prin pădure (pădurea e însă foarte frumoasă, și, dacă timpul nu presează, merită un ocol). Menționăm ca și din acest punct putem abandona traseul, pe grohotișul ce coboară spre stânga.

LC 3 (40m, 5plus): Ne angajăm pe creasta bine pitonată, cu stâncă curată și cu prize destul de accesibile. Pe final, ieșirea pe țanc, ne pune puțin la încercare: trebuie să ne săltăm pe un prag fără prize (mai mult la echilibru). De aici, trecem niște praguri (unele cu vegetație), puțin spre dreapta, spre baza unui diedru. În acest punct, vin din dreapta (în traverseu), pitoanele din Utopia. Ieșirea pe diedru, este comună celor două trasee. Diedrul (puțin expus), ne scoate pe niște praguri comode, unde regrupăm.

Lungimile sunt întinse bine, trebuiesc câteva bucle prelungite, iar buclele e bine să fie mai lungi. Iar dacă, iarna (pe ger și omăt), traseul Utopia e totuși prea facil, se poate încerca și traseul frate (Ursu păcălit de vulpe), în condiții hibernale.