Traseul urmează în cursul a cinci lungimi de coardă o fisură verticală, care prezintă în partea finală detaliul caracteristic al unei surplombe de culoare ruginie.

Prima porţiune, uşor friabilă (L.C. 1), urmează o fisură verticală. După 15 m efectuăm o traversare către stânga, vizând un diedru pe care-l escaladăm până în punctul unde întâlnim o bună platformă de regrupare.

În cea de a 2-a L.C. escalada, cu mult mai dificilă, trece peste un perete vertical; fisura ce ne conduce în direcţia celui de al 2-lea punct de regrupare prezintă un pasaj uşor surplombant în partea finală şi cu roca foarte friabilă.

A 3-a L.C. se desfăşoară peste o porţiune fisurată şi surplombantă, de-a lungul căreia înaintăm în diagonală către dreapta, până la înălţimea unei spălături, unde întâlnim un prag de regrupare.

În cursul celei de a 4-a L.C. obstacolele, mai puţin înclinate şi cu prizele solide, ne dau posibilitatea să înaintăm cu mai multă uşurintă, până sub marea streaşină de conglomerate de culoare care constituie reperul traseului.

Ultima porţiune a escaladei (a 5-a L.C.) trece iniţial pe sub această streaşină, către stânga, după care, pe linia unei fisuri de un unghi foarte larg, ia sfârşit sub platou.