A văzut lumina zilei la 8 decembrie 1933 în comuna Azuga, județul Prahova. La scurt timp după acest eveniment, părinții s-au mutat în Bușteni. Aici, copilul se scula dimineața cu ochii pe muntele Caraiman, munte care-l fascina. Așa s-a făcut că, pe la șase ani, nu a mai putut rezista tentanției și, într-o zi frumoasă de vară, a pornit de unul singur pe Valea Jepilor (Valea Caraimanului, cum îi mai spun buștenenii). Încet, încet, cu pași mărunți, a lăsat pădurea în urmă și a ajuns la cabana „Brav" din șaua Caraimanului. Cabanier acolo era atunci un cetățean mut, căruia i se spunea „Mutul". Băiatul a dormit fără grijă, ocrotit de cabanier care, a doua zi, l-a îndrumat către casă pe drumul pe unde venise. De acum, calea muntelui se deschisese pentru Nicolae Jitaru.

A mers, mai cu deosebire, pe Valea Seacă a Caraimanului, foarte dragă lui, dar și pe celelalte, ca Valea Bujorilor sau Valea Priponului. A urcat mult singur, fiindcă așa simțea el mai mult farmecul pădurii, al golurilor alpine și al stîncilor. A învățat și să schieze. Alunecarea pe fulgii albi de nea l-a dus în cele din urmă la sportul de performanță, unde, la diferite concursuri de coborîre, a ocupat locuri fruntașe. Prin 1948 a făcut ascensiuni în compania bucureștenilor Pincu Weintraub, Pompiliu Moise, Emil Fomino și alții, iar din 1949 cu buștenenii Constantin Nemeș, Ion Zăinescu, Rică Enache, Gheorghe Conteș etc. A urmat, în septembrie 1951, școala de alpinism-cățărătură de vară, de la Peștera Ialomiței, organizată de secția de turism a C.G.M., avînd ca director pe Dumitru Gheorghe, instructor principal pe George Petrescu-Bebe. Școala de iarnă a făcut-o în 1953 la lacul Bîlea, în Munții Făgărașului. În cadrul clubului Dinamo Brașov din care a făcut parte, a participat la campionate, cupe și alpiniade, cîștigînd cu echipa lui locul I la campionatul republican pe 1954 și la „Cupa 23 August". La „Cupa Dinamo 1955" a cîștigat locul I pe echipe și locul III la individual. Tot locul III l-a obținut și la campionatul individual din Rarău. În 1956, la cupa de iarnă din Piatra Craiului, etapa I-a, a ocupat locul I; cupa Dinamo, din Cheile Turzii, pe echipe, locul I; individual — locul III; la lacul Roșu, locul II; în 1957, pe peretele Piatra Scrisă din Piatra Mare — locul II; în iarna 1959, în Retezat, locul I.

Între 21-23 august 1961 a participat la Alpiniada organizată în cinstea zilei de 23 august. Alături de Dumitru Chivu, coechipier la Dinamo Brașov, a parcurs dificilul traseu al Fisurii Albastre.

Premiere de iarnă:
1961 — traseele Eftimie Croitoru și Turnul Seciului (în timpul concursului din martie) au fost urcate de Nicolae Jitaru, Ion Coleșiu și Nicolae Marian;
1962 — Balcoanele (Nicolae Jitaru și Mircea Opriș);
1962 — Peretele Urlătorilor (Nicolae Jitaru ș.a.);
1963 — Turnul de Fildeș (Nicolae Jitaru, Mircea Opriș și Ion Coleșiu).

Nicolae Jitaru a fost instructor la școlile de alpinism din 1953 și 1959, antrenor al clubului Dinamo Brașov în 1963. Pentru frumoasa și bogata lui activitate a primit titlul de maestru al sportului la alpinism în 1967, iar în 1971—1975, diploma de onoare pentru merite deosebite.