LC 1 (50 m, 3) - Se pleacă de deasupra bolovanului peste câteva trepte stâncoase până la o spălătură verticală unde se cotește dreapta și se prinde o brână ușor ascendentă. Se urcă până la baza unui horn mare, foarte vizibil, loc unde se află prima regrupare.

LC 2 (45 m, 5plus) - Se pleacă puțin spre dreapta apoi se urcă diagonal dreapta până se prinde linia hornului. Se ajunge în poiana numită "Terenul de Fotbal". La marginea de jos a acestuia, la câțiva metri de la ieșirea din horn, se află regruparea a doua. Pe parcursul lungimii se găsesc 4 sau 5 pitoane.

LC 3 (65 m, 1plus) - Se pleacă vertical spre o mică zadă și de acolo tot în sus spre marginea superioară a "Terenului de Fotbal" până la capătul unei brâne ce pleacă din acesta spre stânga. De aici se continuă spre stânga pe brână până la capătul acesteia unde se găsește o regrupare pe spituri și lanț. Lungimea aceasta are aproximativ 65 m, deci secundul trebuie să iasă din regrupare mergându-se puțin concomitent. Dacă nu se dorește acest lucru, pe la mijlocul brânei se află un spit care marchează începutul traseului Sărutul Pămîntului.

LC 4 (40 m, 4) - Se pleacă ascendent stânga pe un hornuleț-fisură cam sfărâmat, apoi vertical printr-o zonă cu ceva trepte de stâncă și iarbă, porțiune numită "La Ruine". Puțin mai sus se întâlnește o placă ce formează un mic diedru, iar după depășirea acesteia, la câțiva metri mai sus și ușor dreapta, pe o mică brână, se află regruparea formată dintr-un spit și un piton cu inel. Lungimea măsoară 30 m, este cea mai friabilă din traseu și are cam șapte asigurări dintre care două sunt spituri.

LC 5 (30 m, 5plus) - Se traversează dreapta vreo 8 m pe brâna de iarbă, se ajunge în dreptul unei fisuri-diedru denumită și "Fisură Ascunsă" care în partea superioară are un piton mare cu inel. Aceasta este o secțiune unde adeseori se greșește linia Fisurii Albastre. Deasupra regrupării mai este o fisură clară, pe care alpiniștii pornesc ignorând avertismentul că trebuie traversat dreapta la următoarea fisură.
De la pitonul cu inel se traversează puțin dreapta urcînd ușor diagonal pe o porțiune cu iarbă până se prinde brâna de iarbă numită "Marea Traversare" unde se ajunge la o regrupare.

LC 6 (30 m, 5) - Marea Traversare. Se pleacă către stânga pe o brână de iarbă asigurîndu-se un prim piton, iar în câțiva metri se descațără vreo 2 m pentru a se efectua traversarea unei zone fărâmate. După cîțiva metri se întâlnește o ruptură, loc marcat de un mic colț de stîncă. Dacă se urcă pe acesta și se întinde spre stânga se poate asigura un prim piton, mai greu vizibil, aflat cam la nivelul capului. După asigurare se descațără și se efectuează traversarea rupturii apoi se revine pe brâna de iarbă pe care se continuă până se găsește o regrupare cu patru pitoane. Lungimea are 30 m și este foarte expusă.

LC 7 (38 m, 6) - Se pleacă orizontal stânga; după câțiva metri se începe o urcare diagonal stânga de vreo 15-20 m, pe o placă înclinată, până la o regrupare pe spituri. Acolo se cotește dreapta ascendent pe o fisură de gradul 5plus care duce sub Aripa din Memorial. Imediat după aripă se inițiază o traversare spre dreapta în lungul unei fețe verticale. După ce se trece acest pasaj se ajunge la un tăpșan de iarbă, loc numit "Bivuacul 1", unde se regrupează la pitoane.

LC 8 (30 m, 6plus) - Se pleacă vertical stânga pe o fisură și o placă; se continuă spre o grotă umedă. Aici se trece o surplombă aflată în dreapta grotei, surplombă ce conduce spre Hornul de sub Tendor, porțiune mai mereu udă și plină de mîzgă. Urcarea prin horn nu prezintă dificultăți tehnice mari, dar pereții acestuia sunt adeseori umezi și plini de mâzgă, care pot da un sentiment foarte aventuros parcurgerii. Pe alocuri se găsesc pitoane. Există totuși câteva locuri bune de montat friend-uri. Regruparea se află la aproximativ 30 m de la plecare, pe partea stângă a hornului, la două spituri și e atârnată. Nu încap mai mult de două persoane.

LC 9 (35 m, 7-) - Istorica lungime a Tendorului. Se pleacă din regrupare vertical, se urcă vreo 6 m până la finalul hornului, sub tavan, unde se traversează spre dreapta vreo 2-3 m. Acolo se trece o surplombă estimată la gradul 6plus/7- care duce pe o față mărginită în partea stângă de o fisură largă. Se urcă vertical până ce fața formează mai sus un fel de brâu, loc unde își pierde puțin din verticalitate. Aici traversăm spre dreapta, pe prag, pînă ce dăm peste o a doua ancoră chimică (regruparea din varianta directă). Traversăm în continuare către dreapta 8-10 m până, în renumitul Bivuac Doi, alături de Emilian Cristea.

LC 10 (35 m, 6-) - Din Bivuacul 2 către dreapta se prinde o fisură. Atenție în această zonă sunt mai multe fisuri, traseul continuă pe ultima, în traversare către dreapta. Este ușor, dar mai dificil de orientat.

LC 11 (30 m, 6) - Urmează o lungime care merge pe fisuri în sus, iar înainte de regrupare este un hornuleț cu o țeavă mare, care surplombează ușor. Regruparea este pe o platformă înierbată, foarte comod.

LC 12 (40 m, 7-) - Urmează Fața Muștelor, care începe cu o fisură verticală până la sârme, unde se traversează la dreapta, apoi sus, pe o fisură care duce la o față verticală brăzdată de trei fisuri oblic stânga (în acest punct pitoanele sunt mai depărtate, pas impus 6plus/7- distanța 3-4 m), care conduce la un horn. Pe horn, după 10-12m se ajunge într-o regrupare comodă pe o platformă.

LC 13 (25 m, 4plus) - Ultima lungime este ușoară, trece în stânga o muchie, apoi o fisură, un horn scurt și se iese în Creasta Văii Albe.