Creasta Coarnele Caprei

LC1 - Pleacă puțin la stînga de muchie spre o mică șa în care ajungem după vreo 15-20 m. Odată ajunși în șa asigurăm la primul spit pe fața din stînga șeii. Din șa urcam putin si continuăm spre dreapta pe o mică brînă înierbată și cu cîțiva copăcei pentru încă vreo 10 m. Aproape de capătul brînei mai găsim un piton unde o luăm la stânga de unde începem un urcuș pe un fel de horn cu trepte ierboase ce duce spre stînga spate (Atenție! Traseul nu merge pe hornul ce se zărește în continuarea brînei).

La terminarea acestuia, după vreo 8 m, ajungem la un mic colț de stâncă, iar puțin mai sus de acesta, pe fața din dreapta se află un piton băgat într-o fisură îngropată, piton vizibil doar dacă te ridici deasupra țancului. Aici se regrupează, dar, pentru că nu îmi surîde ideea de a regrupa la un singur piton, cobor mai jos și regrupez punînd un anou în jurul țancului. Lungime estimată la 40m. Corzile freacă foarte foarte rău mai ales datorită pitonului de la sfîrșitul brânei.

Pt ca frecarea sa fie mai rezonabila, am pus un anou dupa al doilea copacel pt a departa coarda de perete iar pitonul l-am asigurat cu bucla lunga de 120cm (se pot pune si doua de 60).

LC2 - Pleacă pe o față ușor căzută cu un pas mai tăricel estimat pe la un 7-, dar bine asigurat cu spituri si pitoane, iar puțin mai sus trece o surplombă cotată la gradul 6+. După trecerea surplombei continuăm urcușul pe o porțiune ușoară apoi prindem o altă mică brînă ce duce pe partea din dreapta a crestei pînă la o placă verticală unde se află încă un pas mai tăricel cotat cu 7-, asigurat cu două spituri. După urcarea feței continuăm vertical vreo 8-10 m pe trepte de piatră și iarbă, fără a mai găsi asigurări, pînă la un țanc unde regrupăm cu anou. Lungime estimată la 45-50m. Iarăși apare o frecare mare a corzilor.

LC3 - Merge fix pe muchie. Asigurări rare. După aproximativ 40-42 m traversăm 2 m spre stînga și continuăm urcarea pe o porțiune ceva mai friabilă pentru încă vreo 15-17 m. Ajungem la baza unui perete vertical unde regrupăm cu anou la un bolovan. Lungime estimată la 60m, ușoară, dar cu bolovani instabili pe ultima porțiune.

LC4 - Pleacă spre stînga urcînd pe o placă ce formează cu peretele un diedru cu o fisură. Aici putem asigura cu un anou prins pe după un bolovan mic încastrat în fisura dintre perete și placa pe care urcăm. Pasul îl estimez la un 5+/6-. De pe bolovan continuăm traversarea spre stînga peste muchie unde găsim și primul piton. De aici continuăm dreapta pe muchie întîlnind încă vreo două pitoane, apoi, după vreo 30 m, descățărăm vreo 4 m pînă pe o prispă mare aflată la partea de sus a unui horn-tunel. În horn și vreo 5 m mai jos se află bătute două P-uri mari. Nu stiu de ce sau poate e o altă variantă ce duce prin horn în loc să vină pe muchie. Aici am regrupat la mobile căci deja trăgeam greu de corzi. Regruparea din schița veche e probabil 10 m mai departe la un spit aflat la baza unui scoc. Lungime estimată la 40m pînă la hornul-tunel unde am regrupat la mobile și vreo 50m pînă la spitul de la baza scocului.

LC5 - De la hornul-tunel continuăm spre baza scocului înierbat vizibil pe partea dreaptă a crestei. Urcăm vreo 15 m pe acest scoc fără asigurări, cu grijă la bolovanii instabili. La capătul lui ajungem la o brînă cu niște pomi. Aici cotim stînga pe o mică brînă înierbată aflată la baza unei fețe verticale și asigurăm cu grijă primul piton de pe această față. Urcăm această față brăzdată de două fisuri decalate, asigurate cu pitoane suficiente, dar la fel de proaste ca mai toate pitoanele de pe acest traseu, dar care se pot suplimenta cu frienduri mici/medii. Pas cotat pe la gradul 6. În partea superioară a feței avem o mica surplombă, loc unde facem o traversare spre dreapta de vreo 2 m intrînd într-un mic horn ce ne duce spre creastă. Surplomba se poate trece si direct cu atentie... Se continua pe linia crestei până la baza unei fețe unde regrupăm la două spituri. E posibil sa fie nevoie sa se mearga putin concomitent, lungimea fiind cam de 70m.

LC6 - Pe această față, putin mai sus, se află o altă asigurare, un piton cu inel bătut într-o alveolă. Urcarea acestei fețe este cotata pe la gradul 6/6+. De aici mai urcăm puțin apoi traversăm spre dreapta muchiei continuînd apoi în sus, fără asigurări pentru încă vreo 20 m pînă ajungem pe vîrf. Porțiunea finală e ușor friabilă. În vîrf regrupăm la două pitoane legate cu cordeline sau putin mai jos la două spituri. Lungime estimată la 45m.

În capătul de sus al acestui vîlcel ajungem într-o mică șa de pe Muchia Țimbalului Mare, de unde coborîm spre stînga pe o potecă destul de bătută ce ne duce în zona numită "La Amvon". De aici mergem pe curbă de nivel pînă la Acul de la Amvon.