Creasta Balaurului (Creasta Bucșoiului Mic)

Coborare

În coborâre

Gura Diham - Valea Morarului - Țimbal - Creasta Balaurului - Bucșoiu - Creasta Bucșoiului - La Prepeleac - Gura Diham, 10 ore. Am ajuns aproape fără să simțim în Creasta Balaurului, pe urmele întărite pe care le făcusem cu mari eforturi sâmbăta trecută. Creasta Balaurului ne-a întâmpinat cu foarte puțină zăpadă, condițiile fiind mai apropiate de ceea ce ne așteptăm să găsim aici vara, nu în plină iarnă. În jurul orei 14:00 eram pe Vf. Bucșoiu și de acolo am coborât pe Creasta Bucșoiului. Și aici zăpadă puțină, rar mai sus de gleznă. Asta până la altitudinea de 1900 m. Apoi lucrurile s-au schimbat radical. O porțiune am mers pe traseul de vară unde ne afundam în zăpadă până la piept pe alocuri. În cele din urmă am luat-o direct în jos spre Prepeleac pe un vâlcel (zăpadă grea, până la brâu). Din fericire am găsit poteca bătută pe segmentul Prepeleac - Gura Diham.

Imediat cum am părăsit poteca din Valea Morarului spre Țimbal și până la 1950 m altitudine a trebuit să facem urme prin zăpada în care ne afundam până peste genunchi, de multe ori până la brâu. Pe creastă, în mare, zăpada era spulberată până la 2100 m altitudine. De aici începea o porțiune cu acumulări unde ne afundam din nou până la genunchi, așa că am făcut cale întoarsă.