De la confluenţa firelor superioare ale Ţapului, deasupra marii rupturii de pantă (Priponul Văii Ţapului), urmând feţele dintre fire, ajungem curând în dreptul Hornului de Sus al Ţapului, (grad de dificult. 3 A) care cade vertical din Şaua Strungii Negre, situată deasupra şi în stînga noastră, pe creasta ce ne separă de Valea Seacă a Coştilei.

Extras din Amintirile unui Alpinist:

Primii pasi în Fisura Ţapului i-am facut pe peretele din dreapta, având fisura în faţă. După ce am urcat liber câţiva metri, am fost nevoit să mă întorc către stânga şi să folosesc muchia din stânga a fisurii. În acest loc am bătut un piton pentru asigurare, deoarece peretele ma arunca în afară. Cum fisura era îngustă, neavând caracter de horn, nu se putea face ramonaj. Singura soluţie ca să avansez a fost să folosesc prizele mici întâlnite. Am urcat însă în spraiţ. După ce am parcurs o bucată de drum, am bătut un al doilea piton. La capătul unei lungimi de coardă, am ajuns în Hornul Negru, a cărui înclinare este mai mică. Am bătut acolo al treilea piton ca să-i asigur pe ceilalţi, pe care i-am adus pe rând în horn. Hornul Negru este scurt, nu prezintă dificultăţi, aşa că l-am urcat repede şi am iesit în Strunga Neagră, de acolo în Valea Seacă a Coştilei la baza Colţului Mălinului.