Creasta Mălinului

LC 1: Se pornește din Brâul cu Jnepeni, din dreptul crestei matematice a Colțului Mălin, și se urcă pe stânga (versantul dinspre Valea Mălinului), peste mici praguri cu stâncă și iarbă. Un prim piton cu inel apare la baza unui horn, care se urcă direct; prizele sunt mici, dar par solide. Ieșirea se face delicat pe o rampă ascendentă de iarbă. Alternativ, mai ușor, se urcă pe dreapta spre un piton mare, după care se poate traversa spre stânga. Pe dreapta, la nivelul picioarelor, este o fisură unde se poate monta o protecție mobilă. În față este un pâlc de jnepeni deasupra unui bolovan, care se ocolește pe stânga și se ajunge la baza unui alt horn, unde este și un piton. Locul este comod și se regrupează la jnepeni și la pitonul întâlnit. (40m, grad 4 pe horn).

LC 2: Se poate alege hornul de deasupra regrupării (mai ușor, dar cu pas delicat la ieșire) sau fisura din dreapta ei (mai dificil). În cazul urcării prin horn, întâlnim un piton nou la jumătate. Ieșirea este delicată, se face pe iarbă, cu prize mici la picioare și nimic la mâini. Suntem într-o zonă înierbată, de unde se vede releul și următoarea treaptă verticală a crestei. Ne orientăm spre dreapta, la început pe iarbă și apoi peste un prag stâncos, după care facem câțiva pași spre est și urcăm creasta (care acum este în stânga noastră), unde este și un piton vechi; pasajul până în creastă este foarte friabil. La ieșirea pe muchie este un piton vechi, unde este foarte important să se folosească o buclă lungă, altfel frecarea corzii va fi foarte mare. Se continuă aproximativ orizontal, expus, până în pâlcul de jnepeni de la baza următorului umăr, unde se regrupează la jnepeni (50m, grad 4).

LC 3: Se urcă hornul direct, pe prize mici, dar bune. Este bine asigurat, cu 4 pitoane, dintre care un morcov vechi, probabil de la premieră. Ieșirea este, din nou, delicată, peste un piept de piatră și iarbă, unde jnepenii de deasupra ajută. Se ocolește pâlcul de jnepeni și se iese deasupra lor, unde se regrupează o ancoră mecanică (25m, grad 5).

LC 4: Se urcă direct pe creastă și se traversează o porțiune lungă, puțin înclinată, cu iarbă și stâncă. Lungimea este ușoară și este asigurată cu un singur piton, iar regruparea poate fi făcută la jnepenii uscați, la baza peretelui, sau la mobile (40m, grad 1).

LC 5: Sunt două variante: fisura evidentă, asigurată cu un piton dincolo de jumătatea ei (dificil și periculos la cădere) sau pe muchia crestei din stânga (expus, friabil, dar ușor). Se iese imediat sub vârful Colțului, unde, pentru a evita frecarea corzii, se regrupează înainte de descățărarea până la ieșirea din Hornul Ascuns (20m, grad 3).

LC 6: Se descațără (sau se poate rapela peste unul dintre puținii bolovani mai solizi ai vârfului) până la ieșirea din Hornul Ascuns, după care se continuă pe creastă, ușor descendent și expus, până la baza Dintelui dintre Colți. Dintele se traversează pe dreapta, cu un piton la început, pe un brâu îngust de piatră pentru un pas și apoi ascendent (piton) și ușor delicat până la capăt (încă un piton). Regrupare comodă după Dinte (30m, grad 3).

LC 7: Se continuă orizontal prin jnepeni până la baza Colțului de Sus. Traversarea se face pe dreapta, pe un brâuleț, unde sunt în total 3 pitoane, toate în prima jumătate a traversării. Se ajunge destul de ușor în firul Văii Țapului, pe care continuăm elementar până în Brâul Mare al Coștilei (40m, grad 2).