Superbețea de catifea

Traseul este asigurat cu spituri, dar distanța dintre acestea este mare (4-5 m).
LC1 și LC4 sunt lungimile cheie, cu o cățărare frumoasă, multe mișcări de angajament pe prize bune. Stânca este aderentă și deloc friabilă.
Spiturile pot fi suplimentate cu câteva mobile.

LC1: Pleacă oblic stânga urmând o fisură evidentă. Nu ne bucurăm prea mult de aceasta și începem să urcăm vertical. Întâlnim un copac pe partea stângă unde putem asigura în jurul lui și să ne odihnim, iar apoi ceva mai sus niște clepsidre pe partea dreaptă unde putem suplimenta iarăși asigurările cu un anou. De aici următorul spit nu poate fi văzut, se merge la încredere puțin stânga și-n sus, ne lăsăm ghidați de prizele din stâncă. După aceasta se observă spituri în stânga, le urmăm, iar după o arcadă cu inverse bune se află prima regrupare. Aprox. 45m, 6+/7-.

LC2: Pleacă vertical făcând mai multe ridicări pe praguri bune (gr. 6-) până întâlnim o fisură ce traversează peretele spre dreapta (gr. 4/5). Urmăm fisura până ajungem în a doua regrupare. 35m

LC3: Această lungime, la fel de ușoară, continuă vertical (gr. 6-). Ca reper putem folosi un copac ce se înalță de la baza următorului perete mai vertical. Lângă acest copac se află și următoarea regrupare, foarte comodă. 35m

LC4: Pleacă vertical din regrupare. Toată lungimea are prize foarte bune de mâini, ridicări de angajament și o porțiune de echilibru și picioare (probabil pasul). În această lungime se poate suplimenta cu câteva friend-uri (medii și mici). Linia de spituri este vizibilă și merge drept în sus până în regrupare. Aprox 40m, 7-.

Din poteca turistică, la 50 m în amonte de podul 2 se observa o potecă ce urca pe puțin grohotiș prin pădure. Se urmează până ajungem la o zonă cu grohotiș mare, de unde se continuă tot în față până ajungem la sectorul ATTA 2007, de aici se continuă pe un hornuleț stâncos care ocolește prin dreapta faleza. După câteva mici săritori ajungem la baza peretelui. Numele traseului este scris (micuț) la bază, alături de “Nesimțirea absolută” (traseu trad).

1) Rapel din ultima regrupare, pe fața nordică: pentru asta o coardă de 70 m nu ajunge (una de 80 m ajunge), deci avem nevoie semicorzi. Se poate coborî până în R3, apoi R2, apoi în R1 a traseului ”Eu, cumințenia pământului” (pentru asta trebuie să facem un mic balans spre dreapta. De aici se rapelează până jos.
Notă: Neștiind distanțele, am coborât din 4 rapeluri așa cum am menționat mai sus, dar cred că este plauzibil să se facă un singur rapel de 60m din R3 (Superbețea de catifea) până în R1 (Eu, cumințenia pământului).
2) Se urcă în creasta "Colțului Crăpat", se urmează creasta până la finalul acesteia, unde la aproximativ 1m sub creastă, pe fața sudică se află o stație de rapel. Se poate face un rapel de aprox 50m sau 2 mai scurte, pe acel perete întâlnind mai multe top-uri din traseele de escaladă.