Peretele Sudic (Traseul 1)

Prima ascensiune pe acest traseu a fost realizată la 21 august 1950. Înaintea escaladării acestui turn masiv, tatonându-se cu prudență terenul pe hornul din peretele estic, apoi pe deschiderea peretelui sudic, s-a ajuns la concluzia că cea mai acceptabilă escaladă s-ar putea face prin peretele sudic.
Pe o zi senină, călduroasă, ascensiunea a început, dar cu materiale mai puțin corespunzătoare; mai ales carabinierele erau lucrate din material slab. La ora 10 dimineața, coechipierii au bătut primul piton deasupra brânei unde peretele e ușor surplombat și acesta, odată depășit, îngăduie pătrunderea în fisura clară ce se deschide numai la câțiva metri peste surplombă. Aici s-a făcut prima regrupare. A fost urmărită fisura în sus și strabătută în două ceasuri, întrebuințându-se trei pitoane. La ora 12.30 grupul ajunge pe creastă. Echipa sta o oră în repaus, lăsând o însemnare pe o piatră. Coborârea se face în trei rapeluri a 20 m, pe direcția aceleiași fisuri. Este prima escaladă și, o dată cu aceasta, începutul alpinismului tehnic pe Ceahlău.
Traseul e neomologat; ar putea fi catalogat ca traseu de gradul II. Diferența de nivel este de 80m. Durata ascensiunii 2.30h.

- Th. Antonescu - Cucerirea Panaghiei (Turismul popular, nr. 11 noiembrie 1950, pag. 18)
- Nomenclatorul traseelor
- Sanda Nicolau, Virgil Simpliceanu, Demetru Popescu, Gheorghe Iacomi, Ceahlăul și lacul de la Bicaz, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1963