Creasta Stogșoare

Parcurgerea Crestei Stogşoarelor este mai bună în sensul Sud-Nord, deoarece accesul, ca şi retragerea, sunt mai uşoare.

LC1: Se urcă o faţă de iarbă pe stânga crestei (versantul vestic) pe cca 25 m, apoi depăşim o serie de mici pereţi verticali asigurându-ne la copăcei, regrupând la terminarea corzilor.

LC2: Se urcă un mic scoc înierbat, se ajunge într-o mică strungă, unde regrupăm la un pom.

LC3: Se urcă oblic spre un pom crescut orizontal, trecând pe deasupra lui, apoi traversăm mai multe fețe ierboase şi urcăm un vâlcel pământos până într-o altă strungă, cu copaci.

LC4: Se urcă la dreapta pe o creastă ascuţită printre copaci şi se ajunge la un pom mare crescut lângă perete.

LC5: Se urcă pe lângă un pom şi se escaladează o faţă verticală, cu prize în formă de lame verticale, de dificultate 2-3, pe cca 20 m, apoi traversăm la stânga pe mici brâne de iarbă cu brăduţi, ce ne conduc în creasta principală. Se urmează creasta cu corzile strânse pe cca 20 m, până la o serie de vârfuri ce necesită asigurarea coechipierilor, apoi urmează un mic rapel de 10 m spre dreapta (versantul estic), urmată de o coborâre dificilă, de cca 30m, până într-o strungă mare.

Spre est coboară un vâlcel pământos fără dificultăţi. Se urcă o faţă înierbată, cu mici porţiuni de stâncă de cca 100 m, şi în continuare urmează o zonă ascuţită, dar împădurită a Vf. Stogşoare 2, zonă în care începe să se pună problema orientării. Se coboară de pe vârf prin pădure pe versantul nordic, orientându-ne spre stânga pentru a prinde Vf. Stogsoare 1, după cca 300 m. Nu urcăm acest vârf, ci din strunga în care ajunge Scocul Galben coborâm spre dreapta un horn şi o faţă pământoasă, ajungem fără probleme în fosta poteca turistică în punctul "La mese". Se coboară spre tunel, mai uşor spre versantul estic (dreapta), folosindu-ne de serpentinele vechiului drum năpădite de urzici şi zmeură.