Acvila

Traseul este compus din 2 părți disticte. Primele 3 lungimi au aspectul unor diedre/fisuri deschise, ultimele 2 lungimi au aspect de creastă, fiind mai aeriene. Primele 2 lungimi au fost deschise în anii 80 de soții Enache, finalizându-se în R2 intermediar din Cangur. Următoarele 3 lungimi sunt complet noi, păstrându-se însă tipologia traseului, existând doar 2 spituri în lungimea a patra (plus în regrupări), în rest pitoane și dacă simțim nevoia, mobile.

Numele traseului a fost ales avându-l în gând pe domnul Viorel Nicolaescu, descoperitorul zonei și al peretelui, Acvila fiind prezentă pe ambele steme, atât a României (acvila de munte), cât și a SUA (acvila americană/acvila cu capul alb).

Traseul este încă destul de murdar pe prima lungime, jumătate din a doua și plecarea în a treia lungime. Se va reveni pentru curățare, îndepărtarea ierburilor și a pământului.

LC 1: Plecăm în sus pe linia înierbată, trecem de copăcelul cel mai mare și ne orientăm spre dreapta, ieșind practic din diedrul propriu-zis. După 4-5m, revenim în diedru. Continuăm încă 3-4m și facem stânga, regrupând la un spit cu inel și un piton, la 1m de linia Lupului. 30m, grad 6a.

Dacă avem semicorzi de 60m și 22 de bucle se poate lega cu lungimea a doua.

LC 2: Facem dreapta pentru a reveni pe linia diedrului (care acum este o fisură deschisă). Aceasta este cea mai grea lungime a traseului. Pasul este la plecare, cu picioarele la aderență pe fețele din stânga și din dreapta și la mâini prize micuțe în fisura largă. Lungimea este bine asigurată cu spituri și pitoane, avem și o cordelină într-o clepsidră mică, dar nu este recomandat să o folosim fiind foarte veche. După 3m ajungem la un prag unde ne putem odihni. Continuăm încă 7-8m pe fisură (pasajele sunt o idee mai ușoare), stânca devine din ce în ce mai curată, dar lungimea rămâne susținută până în capătul fisurii. După care prindem o mică arcadă spre dreapta, continuăm în sus pe fisură și regrupăm la un spit și unul sau 2 pitoane. Este comună cu R2 intermediar din Cangur. 30m, grad 6b+.

LC 3: În sus, avem un piton foarte bun pe stânga, sub ierburi. Depășim zona înierbată, spre dreapta (unde avem un al doilea piton foarte apropiat). Continuăm în sus pe primul diedru, în spraițuri. Porțiunea finală o depășim în bavareză și ieșim pe o platformă (la 3-4m la stânga noastră vom zări R2 intermediar din Lup). Continuăm în sus pe un al doilea diedru, în spraițuri până la finalul acestuia. Ieșim pe o brână și regrupăm în R2 din Lup. 35m, grad 6a.

LC 4: Plecăm în traverseu spre dreapta 5m, până aproape atingem linia Cangurului unde avem un piton bun deasupra noastră, puțin mai în dreapta și mai jos avem și un piton din traseul vecin. Continuăm în sus (un pas de boulder ce poate fi trecut și artificial), ieșim spre dreapta, unde mai avem un piton până pe o mică platformă. Aici avem primul spit. Facem un pas spre stânga, continuăm pe o fisură fină în sus (aici avem un al doilea spit) până pe un pinten. De aici continuăm în sus pe fisura largă (3 pitoane, ce pot fi dublate cu friend-uri) și ieșim pe o mică platformă foarte aeriană. 35m, grad estimat 6b (sau 5c, A0).

LC 5: În sus, asigurăm un prim piton, apoi ușor dreapta și ținem creasta. Aici avem 2 pitoane din Cangur (LC 4, care este rar parcursă), foarte apropiate (1 m unul de altul). De aici plecăm în sus, ușor stânga (deși poate suntem tentați să intrăm în hornul din dreapta), asigurând un piton nou negru. Continuăm pe crestuliță, aceasta se transformă într-un diedru căzut, avem apoi încă o față verticală scurtă și ieșim pe o crestuliță aproape orizontală, comună cu Diedrul Corbilor. Regrupăm la 2 spituri. La jumătate de metru în dreapta avem brâna de regrupare din Diedrul Corbilor. 30m, grad 5c.

1. Dacă regrupăm în dreapta, pe brână, după stâncă ne strângem echipamentul și urcăm ușor dreapta pe un diedru larg cu iarbă, copaci și stâncă și mai sus spre dreapta dăm de poteca de retragere din traseele de deasupra.

2. Cu o coardă de 70m, în rapel peste traseu, din 5 rapeluri suntem la bază.