Primele două lungimi (LC 1 şi LC 2) sunt din traseul Fragilor. Puteţi citi istoria traseului aici: http://topo-vadu-crisului.cassiomontana.org/istoria-sinuoasa-si-incalcita-traseului-zburatoru/

LC 1: Pornim aproape din apă, depinde de cât de mare e lacul de la bază. Puţin mai la dreapta (4-5 m) se află vechea intrare din traseul Casa Zmeului, mutată între timp, la reamenajare, mult mai la dreapta (s-a făcut astfel loc și pentru un proiect de Via Ferrata). Primi paşi sunt destul de surplombanți, apoi o fisură ne duce lângă o nișă, deasupra căreia trecem o față și apoi încă o surplombă, ca mai departe, să ne angajăm într-un diedru înclinat uşor spre stânga, ce ne scoate pe o brână mare, lângă un mic țanc, și unde regrupăm comod. Mult mai în dreapta, dar pe aceeaşi brână, se află vechea regrupare (dinaintea reamenajării) din traseul Casa Zmeului (azi, regruparea folosită, eeste şi mai în dreapta, chiar pe creastă).

LC 2: Traversăm câţiva metri pe brână spre dreapta şi ne angajăm pe un diedru arcuit uşor spre stânga, după care prindem un diedru clar, cu pasaje surplombate înşiruite, până sub un mic tavan, de lângă creastă, pe care îl depăşim prin stânga lui. În continuare, dificultatea peretelui scade și ieșim pe un mic țanc de pe creastă, în dreapta căruia regrupăm pe o brână comodă. De aici, merge descendent spre dreapta traseul Zburătoru, iar drept în sus, lungimea scurtă de ieşire din Casa Zmeului. Spre stânga se poate ieşi pe niște brâne expuse (și periculoase pe ploaie,) reprezentând ieșirea veche din Fragilor, de până la pitonarea traseului Casa Zmeului.

LC 3 (tiroliana): De sub brâna pe care am regrupat, se desprinde descendent, peste vâlcel (şi peste Via Ferrata) cablul pe care montând o rolă de scripete (Atenţie: nu folosiţi improvizaţii!), putem “zbura” 30m, până la baza peretelui de vizavi, unde regrupăm pe un prag ce se întinde spre stânga.

Notă: de pe acest prag, spre stânga (deci înapoi) există o linie de pitoane (uşurică, cam pe prăguleţe), şi pe care, căţărând, ne putem întoarce la punctul de lansare în tiroliană. Deci, dacă nu vrem să ieşim prin Calea Tibetană (cum se explică mai jos în L4, L5), putem (după ce ne-am întors la punctul de lansare), să ieşim drept în sus, în continuare pe creasta din Casa Zmeului (25m uşori). Am făcut astfel Casa Zmeului cu tiroliana inclusă, dar nu Zburătorul (ci o variantă cu mult mai ușoară).

Ultimile 2 lungimi (LC 4 şi LC 5) merg pe traseul Calea Tibetană.

LC 4 (30 m, 6-): În continuare, dificultatea nu mai este la fel de mare; continuăm aproximativ pe creasta pintenului (1-2 m mai în stânga faţă de creasta matematică), trecem câteva mici feţe surplombate, dar cu prize bune, după care, peretele cade treptat şi ajungem fără probleme pe un mic prag, unde regrupăm.

LC 5 (25 m, 5-): Continuăm relativ lejer pe creasta pintenului, mai mult pe stânga acesteia (observăm că, la 1-2 m în dreapta crestei matematice, apar pitoanele din traseul Drumu Incaşilor, şi care, regrupează comun cu noi, pe vârful pintenului). Fără să mai apară probleme deosebite, regrupăm pe pinten.

Tamás Benedek

Se încarcă traseele...

Comentarii